Predici

                                      Nou!!!


Bine-aţi venit iubiţi credincioşi, astăzi, la Sfânta Rugăciune!
Se vede truda dumneavoastră pentru rugăciune şi pentru mântuirea sufletelor dumneavoastră. V-aţi îndreptat paşii spre Sfânta Biserică şi-n fiecare duminică şi sărbătoare aveţi inima către Dumnezeu. În fiecare duminică se cuvine să fim mai aproape, lângă şi cu Dumnezeu împreună…
V-aţi simţit încărcaţi de păcate şi v-aţi îndreptat la Mănăstire să fiţi dezlegaţi de păcate prin mâna Preotului. Unde să te duci în altă parte să fii dezlegat de păcate? – la preotul tău, din satul tău, oraşul tău, mânăstirea ta, la preotul ortodox, care are putere de a dezlega păcatele oamenilor. Aşa că noi ne străduim, cu mic, cu mare, să punem oleacă frâu poftelor noastre, cu mâncăruri mai slăbuţe – facem un regim în postul acesta, şi, totodată, vrem să ne unim şi cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, prin Trupul şi Sângele Domnului.
În pericopa evangheliei de astăzi era vorba de minunea făcută de Dumnezeu, de Domnul Hristos pe Pământ, când i s-a adus un slăbănog, bolnav, paralizat în faţa Lui, iar primul lucru săvârşit de Iisus a fost rostire cuvintelor: „iertate îţi sunt păcatele”. De acest lucru avem nevoie şi noi, înainte de toate. Orice problemă, orice greutate avem pe suflet, în viaţa noastră – trebuie să ne SPO-VE-DIM. Trebuie să strigăm la Dumnezeu şi să mergem la preot căruia să-i spunem: „Părinte fă-mi dezlegare de păcate, că din cauza păcatelor mele nu am pace, n-am linişte”.
Vine lumea şi-mi spune: „Părinte, fata mea nu se poate mărita! Băietul meu nu se poate însura! Fata mea trăieşte cu un bărbat de vre-o 7 ani, nu-s cununaţi – şi nu le merge bine părinte, nu le merge bine, nu ştiu de ce- dar nu le merge bine” – O gândire foarte slabă!!! Păi trebe să te gândeşti clar, că în momentul în care l-ai supărat pe Dumnezeu – nu îţi merge bine. Dacă tu trăieşti în DES-FRÂ-NA-RE, mai aştepţi să-ţi meargă bine??? Mai aştepţi viitor? Mai aştepţi Rai? Nicicum!!! Dacă te supără cineva, bineînţeles că nu-l mai ajuţi – că m-o supărat acela de numa numa. Cu atât mai mult, tu trăieşti în mocirlă şi-n păcate şi zici: „da nu-ş de ce nu mă ajută Dumnezeu, nu ştiu de ce nu-mi merge bine… că ce-am făcut? Că n-am omorât pe nimeni!” Dar eu întreb:
„-Dar la Biserică se duce?”
„-Mai rar Părinte, mai rar”
„-Păi da, de spovedit, s-o spovedit?”
„-Păi nu, de când era copil… nu le are cu Biserica, nu le are”
„-Apăi le are cu Dracul atunci! Da cu Dracul le are?”
„- …”
„- Păi cum adică, nu le are cu Dumnezeu, şi mai vrei ceva bun? Mai vrei ajutor, mai vrei bine, mai vrei sănătate??? Mai vrei spor? Nicidecum!”
Toate problemele şi greutăţile noastre vin din cauza păcatelor noastre. Acuma o să zică unul că nu a făcut greşeli mari şi totuşi nu-i merge bine.
„- Da!… Ai supărat tu pe mama şi pe tatăl tău vreodată?”
„- Cred părinte c-am supărat.”
„- Ş-atunci mama o zîs: să dea Dumnezeu ca ce mi-ai făcut tu mie, să-ţi facă şi copiii tăi ţie. Şi blestemul vine din urmă… Să dea Dumnezeu să te duci şi să nu te mai întorci! Vine blestemul. Să dea Dumnezeu să fie copiii tăi cutare! Vine blestemul din urmă … şi aşa mai departe … şi mama când te-o născut poate nu te-o vrut şi a spus: Iară am rămas însărcinată! Dracu să mă ieie! Iaca te-a dat Dracului! … şi mai vrei să-ţi meargă bine? Nu să poate. Ceva nu e-n regulă!”
Nu-ţi merge bine din cauza păcatelor tale şi ale neamului tău. Ceva nu e în regulă. De undeva vine greul. Lumea noastră e neînvăţată în direcţia credinţei ortodoxe, trăieşte pe pământ, dar neglijează credinţa … ăsta-i greul nostru: trăieşte pe pământ şi n-are nici o treabă. Atâta ştie să zîcă: Huo Popa!!! Huo! – Păi asta-i vorbă? Păi tu eşti normal? Cum să zici aşa? Poi nu se poate spune aşa nici la un animal, la un câne. Cum să zici aşa ceva? Pentru că el e fratele tău şi pe deasupra este slujitorul Lui Dumnezeu. Cum atâta pricepi să zici huo!? Cân de duci la el cu vre-o nevoie mare zici:
„-I-am dat popii bani şi nu mi-o rezolvat problema!”
Păi du-te tu şi culcă-te şi aşteaptă să-ţi rezolve popa problemele! Aşteaptă, tot aşteaptă!!!
Du-te la el (multă lume vine şi la mine:
„-Am venit să plătesc un pomelnic.” – un leu.
„- Mai ghine nu vineai diloc – nu mă interesează leul cela! Vreau să văd: Părinte fă-mi o rugăciune de dezlegare de păcate că mult am greşit! Asta vreu eu şi nu-mi trebuie mie să-mi aduci vre-un leu. Nu aştepta să te trag eu de limbă. Cere!
Eu îi iau pe departe, tot îi iau aşa uşor:
„- De când nu v-aţi mai spovedit?”
„- Ah, dimult, nu mai ştiu!”
Că nu vreau nici ca să-i supăr şi să zică:
„-Ai venit ca să mă ischiteşti?”
Nici nu ştii cum să umbli cu omul, dar eu îi prind, că îi văd după cum îl văd că face cruce că nu le are cu Biserica, cu Dumnezeu. Din prima, cum o intrat mă uit să văd cum face cruce… şi gata:
„- Ăsta-i mai departe de Biserică! Ăsta-i dus!
Şi când l-am întrebat… gata… l-am şi prins! Şi-l întreb:
„- Nu vreţi să vă fac o rugăciune?”
„-Eah!!!… Faceţi… dacă tot am vinit până aici”
Fă acolo ce ştii tu, popa-i popă – cam aşa ceva. În loc să spună:
„-Părinte fă-mi o dezlegare că mântuirea mea-i în mâna dumitale! – mântuirea mea e în mâna dumitale! Dumneata dacă mă dezlegi eu mă duc în Rai, Dumneata dacă nu mă dezlegi, eu mă duc în Iad.” Ştie să zîcă asta? Nu ştie! Dar el spune aşa:
„-Părinte am nacazuri, am probleme, am probleme cu copchiii, am probleme cu vaca, mi-o murit vaca,(râsete) mi-o murit purcelul părinte”
„-Dar de mântuire ai spus ceva?”
„-Apoi lasă mântuirea părinte, lasă mântuirea, vaca părinte, vaca!”
„-Întreabă-mă de mântuire, lasă vaca, lasă altele. Zi aşa: Sunt o desfrânată, un beţiv, un rău, am bătut, am omorât, am făcut rău, sunt un ticălos… ce să fac Părinte??? Învaţă-mă că mă chinuie dracii ca pe mine, asta să spui … fă-mi o dezlegare să-mi vie mintea la cap – să fiu un om de treabă, să fiu un om bun, un om credincios, un om al Lui Dumnezeu”
„-Eah eu nu le prea am cu Biserica, mai puţin cu Biserica.”
„-Şi-atuncea ce să-ţi fac? Ş-atunci de ce spui că e greu? – din cauza păcatelor noastre este greu!!!”
Noi trebuie să fim conştienţi şi conştiinţă să avem. Dacă conştiinţa noastră nu ne mustră, să ştim că păşim spre pierzanie. Dacă greşeşti o săptămână întreagă, în permanenţă înjurându-L pe Dumnezeu şi faci numai rele, fiind plin de ură de invidie şi de răutate, te cerţi şi faci scandal şi tot felul de de de… tu trăieşti într-un iad, tu nu mai ai linişte sufletească, eşti îndrăcit, eşti drac, faci spume la gură de rău ce eşti – aşa te chinuie dracii şi tu nu vezi. Atunci zi: Părinte fă-mi o rugăciune că până la urmă mă scot diavolii din sărite şi omor, bat animale, fac prăpăd, stric… Vezi în ce hal eşti??? În ce hal eşti şi cum te chinuie diavolul?
Ce frumos este să fii cu Dumnezeu, cu pace, cu bucurie, cu dragoste, cu răbdare, cu îngăduinţă … parcă n-ai mai muri şi toate-s frumoase şi Soarele şi luna cu stelele. Privit-ai tu luna azi noapte? N-ai privit-o, ai privit altceva! Uită-te la cer şi vezi cât e de frumos împodobit cu Luna şi stelele, meditează şi la cele de sus, nu numai la cele de jos tătă zîua, numai la prostii şi la păcate. Gândeşte-te că mâine vei fi în faţa Lui Hristos… şi atunci tu discuţi de vacă, de purcel şi de căţel??? Atunci te întreabă: Tu ai avut timp de Mine? M-ai căutat tu pe Mine? Ţi-ai văzut păcatele? – Păi n-am avut timp Doamne că am avut treabă! Ai cercetat tu biserica? – păi nu m-am dus, nu le am cu Biserica.
Cine n-are Biserica ca Mamă nu-L poate avea pe Dumnezeu ca Tată.
În permanenţă trebuie să fim pregătiţi, câtuşi de cât, în fiecare duminică să ne spovedim, că nu se ştie câţi din cei prezenţi astăzi ne vom mai întâlni şi duminica viitoare, dacă nu vor pleca dintre noi la Domnul.
Căci vedeţi cum veniţi: Părinte o murit tata, o murit mama, nespovediţi neîmpărtăşiţi, nepregătiţi – e bun aşa? De aceea ţine-te de Biserică şi de acest lucru: nu uita să te spovedeşti la oricare dintre preoţii ortodocşi din lume, ortodocşi pentru că doar acolo e adevărul…
V-am dat cartea „Păzirea poruncilor” – uită-te acolo: Dacă-aţi păzit poruncile, atuncea … iertaţi-mă, sunteţi Sfinţi, dacă ai călcat vre-o una nu mai eşti sfânt, eşti păcătos. De aceea, în permanenţă să zicem ca vameşul şi ca fiul risipitor: „Am greşit la cer şi înaintea Ta … iartă-mă!” Atunci Mântuitorul îţi spune: „iertate îţi sunt păcatele,… ia-ţi patul tău şi umblă” şi mergi sănătos la casa ta. Dar întâi de toate iertarea de păcate, şi apoi Dumnezeu îţi dă de toate. Amin.

Predică a Protos. Arsenie Voaideş 11 Martie 2012
Predica după 3 zile de post (negru)

Manastirea Sf. Sava - Buda (Berzunţi)

Părintele Arsenie

Duminică 31 iulie 2011 – Duminica a 7-a după Rusalii

– Bună dimineaţa!

– Bună dimineaţa!

– Hristos a înviat!

– Adevărat a înviat!

– Hristos a înălţat!

– Adevărat s-a înălţat!

– Hristios în mijlocul nostru!

– Este şi va fi!

– Veniţi bărbaţii mai în faţă!

Bine aţi venit iubiţi credincioşi astăzi la Sf. Rugăciune! Ca de fiecare dată, primul lucru care trebuie făcut este rugăciunea, hrana pentru suflet şi  după aceea celelalte pământeşti cu care ne întâlnim zi de zi.

Duminica când ne trezim, avem programul făcut de seara, sau programul pe care-l avem în permanenţă dea merge la biserică. Tare bine şi frumos e să urmezi acest program. Mama mea, deşi nu avea prea multă carte, avea credinţă mare, de aceea în fiecare duminică ne îmbrăca frumos, ne lua de mână şi ne ducea la biserică, până la amiază când luam Sf Anaforă. Obligatoriu faţă de Dumnezeu! În fiecare duminică dimineaţa am învăţat să merg la biserică fără să mănânc până la amiază, în afară de binecuvântate pricini.

Cam aşa ar trebui, în fiecare Duminică să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos. Ar fi mai completă venirea noastră la biserică prin aceasta. Ne-ar ţine mai treji în viaţa de zi cu zi, ne-ar feri de păcate, gândind că:

– Măi eu m-am împărtăşit duminică, e păcat să mai fac cutare lucru! Sau:

– Duminică eu trebuie să mă împărtăşesc din nou, iar nu trebuie să fac păcate, că iar trebuie să mă duc să mă împărtăşesc cu Hristos, să mănânc Trupul şi Sângele Domnului, iar dacă mă duc să mă împărtăşesc păcătos şi eu fac greşeli, mă pedepseşte Dumnezeu.

Ai fi în permanenţă într-o stare de atenţie, să te fereşti de greşeli şi să fii împăcat cu Dumnezeu. Fiind împăcat cu toată lumea, eşti împăcat cu Dumnezeu şi te poţi împărtăşi, fără să mai pui piedici: stai c-am mâncat brânză, stai c-am mâncat lapte, stai că n-am citit, sau stai că… NU, trebuie să ierţi pe toată lumea şi să ceri: iartă-mă şi pe mine Doamne şi atunci te poţi apropia de Sf Împărtăşanie, desigur dacă nu ai făcut (faci) păcate mari: trăieşi în desfrânare, trăieşti necununat, faci avorturi…, dar dacă eşti un creştin „normal”, trăieşti creştineşte, omeneşte, cu micile greşeli poţi să te apropii de Sf. Împărtăşanie. Apropiindu-te te pui să te corectezi. Astfel te pune pe gânduri:

– Măi nu mă pot apropia, chiar şi la biserică nu te poţi duce fără o pregătire anume, dar oricâte greşeli am fi făcut, nu trebuie să ne depărtăm de biserică, ci trebuie să ne pocăim, să ne întoarcem pe calea cea bună, şi în fiecare zi şi în fiecare Duminică punem iar un început bun. Greşim, plângem, iar greşim, iar plângem şi Dumnezeu ne iartă.

Veniţi la biserică pentru că doar aici aveţi Sf Liturgie. Aceasta nu o găsiţi nici la mare, mici la târg, nici la discotecă, nicăieri decât la biserică.

În permanenţă trebuie să fim pregătiţi de „plecare” pentru că nu se ştie clipa în care Dumnezeu ne chemă la El. Mulţi creştini îşi pun problema: dacă mor?! Dezleagă-mă părinte! Spun înainte de o operaţie sau când sunt în boli grele. Aşa ar trebui să facem tot timpul. Când ne mustră conştiinţa să mergem să ne „spălăm”.

Nu fuge Diavolul nici de post, nici de metanii, nici de rugăciune, decât de smerenie, de căinţă şi de spovedanie. Diavolul te spovedeşte el, te pârăşte la Dumnezeu înainte de a merge noi la spovedanie:

– Uite ce prostii face ăsta, uite ce păcate, vezi că-mi slujeşte mie?!

Asta pentru ca Dumnezeu să se supere pe noi, însă Dumnezeu e mult milostiv, şi ne iartă prin taina pocăinţei, care include spovedania…

Temerile Părintelui Arsenie

În viaţa aceasta mă tem de două lucruri: de examene şi de vamă. N-am fost un om deştept şi nici nu sunt, la şcoală n-am fost un elev bun şi nici acuma nu mai sunt. La şcoală întotdeauna m-am temut de examene, pentru că ştiam că nu sunt pregătit, n-am fost sigur că eu iau examenul, că indiferent de cem-ar întreba eu ştiu. Ma-m temut de examene c-am ştiut că nu ştiu, că nu eram pregătit. Am trecut şi eu prin examenele vieţii acesteia ca gâsca prin apă, am trecut. Mă mai tem de vamă. Când mă duc şi trec din ţara noastră în altă ţară, la vamă mi-e frică. Nu că mi-e frică, că nu mă omoară, mă tem că mă întoarce înapoi. Când se uită pe acte, se uită la mine, pe acte, la mine, mă aranjeză, îmi ia bagajul la întrebări, îmi răstoarnă geanta şi, zic, gata mă-ntoarce-napoi. Ş-apoi dacă nu mă întoarce şi zice:

– Dăi drumu’!

Zic: Ghine c-am scăpat! Ghine c-am scăpat!

Aşa mă gândesc şi la „examenul de pe urmă”, la „vama de pe urmă”, când m-antreba Dumnezeu:

– Arsenie! Bagajul!?

Ş-a controla bagajul ş-a vedea că n-am nimic bun, ş-a zice:

– Arsenie! La stânga! Nu te cunosc pe tine.

De acel examen mi-e frică. Mi-e frică, mă tem, dar totuşi nu mă-ndrept şi nu fac cele bune şi mă doboară păcatele astea pământeşti. Mai mult mă doboară lenea: mi-e lene să mă rog mai mult, mi-e lene să fac fapte bune, delăsarea, mă mai încearcă şi mândria (dacă nu eşti fudul nu eşti prost destul, adică eşti slab de minte, eşti un nimica şi totuşi zici că eşti ceva, adică o slăbiciune de aceasta pământească, nu râvnitori ca Sf. Ilie, mai râvnitori pentru Dumnezeu, mai mult pentru aproapele nostru, mai multă rugăciune, mai multă smerenie, mai multă răbdare, mai multă înţelepciune, mai multă lucrare pentru suflet), lucrez pentru suflet mai puţin, simt eu că nu lucrez la capacitatea care trebuie şi cred că şi dumneavoastră faceţi la fel, că nu vorbesc doar despre mine ci despre lumea de azi. Lucrăm la o capacitate scăzută, şi o să ne pară rău, ştiu că-mi pare rău, o să-mi pară rău când o să ajunc dincolo de mormânt pentru c-am avut posibilitate să mă rog mai mult, să fac fapte bune mai multe, am avut posibilitatea – şi n-am făcut. Şi-mi va părea rău. În fiecare zi mă gândesc:

– Azi vreau să mă fac mai bun, să fac mai multe fapte bune şi iară vine cucoanele lenea şi comoditatea, şi mă las iar. Şi mai trece o zi şi mă uit în „cartea zilei”:

– Măi astăzi n-am făcut nimica, a trecut ziua aşa în lâncezeală şi n-am făcut mai mult.

De aceea haidem un pic să ne trezim cu toţii să ne rugăm mai mult: rugaţivă şi dumneavoastră pentru noi şi noi ne rugăm pentru dumneavoastră şi bunul Dumnezeu să ne miluiască şi să ne mântuiască pe toţi. Amin.

Predică (fragmente) Protos. Arsenie Voaideş: Duminică 24 iulie 2011

Este nevoie de treabă, de orice lucrare a trupului, dar este nevoie şi de hrana sufletului, să participăm la Sf Liturgie şi să ne dezlegăm de păcate, să ne împărtăşim cu Trupul Domnului ca să fim creştini cât se poate de verticali şi să moştenim Împărăţia Lui Dumnezeu.

În toată viaţa noastră facem păcate, greşim înaintea lui Dumnezeu, de aceea Duminica  mă duc la biserică să mă rog lui Dumnezeu să mă ierte de tot ce-am greşit în această săptămână, să mă dezlege preotul de păcate şi, dacă preotul e de acord, să mă şi împărtăşesc cu Trupul şi Sângele Domnului.

Un creştin îl întreabă pe un Sf Părinte:

– Părinte, duhovnicul meu este plecat, dar eu aş putea să mă împărtăşesc astăzi? La care Sf părinte îi spune:

– Eşti certat cu cineva?

– NU!

– Mergi şi te împărtăşeşte.

Scurt! Adică noi putem să ne împărtăşim în fiecare zi dacă nu am supărat pe nimeni, dacă nu avem pe conştiinţă nimic, n-ai nimic cu nimeni, dacă ai pe conştiinţă ceva, mergi şi te împaci şi apoi vii să te împărtăşeşti, astel îţi descarci conştiinţa. Nu spune: dacă n-ai mâncat brânză şi lapte nu te poţi împărtăşi, ci dacă eşti certat cu cineva.

Este bine să ne obişnuim neapărat să ne hrănim sufletele, de aceea venim la biserică, să ne hrănim sufletele, să câştigăm iertarea păcatelor, că dacă rămânem fără iertare am trăit degeaba.

Este necesar ca de fiecare dată să venim cu rugăciune la Dumnezeu şi să spunem : Doamne iartă-mă şi de data aceasta, ajută-mă să călătoresc în viaţa aceasta lucrând poruncile Tale şi făcând în toată viaţa voia Ta.

… Noi trebuie să ştim lucrurile acestea: că nu suntem animale şi murim şi s-a terminat. Aici e problema grea Animalele se trec ca iarba dar noi nu ne trecem, noi nu suntem muritori, suntem nemuritori, noi nu murim, adică sufletul nostru nu moare şi se încheie prograul aici, de aceea, orice lucrăm, -atenţie- că trebuie să plecăm, orice am lucra trebuie să fim atenţi la faptul că trebuie să răspundem în faţa Lui Dumnezeu de tot ce-am gândit, de tot ce-am vorbit, de tot ce-am făcut. Trebuie să fim conştienţi. Să nu ne ascundem după deget, că nu ne vede Dumnezeu şi că e noapte şi-i întuneric. Poţi să zici: eu n-am făcut nimic rău Lui Dumnezeu! Cum pot să-i fac eu rău Lui Dumnezeu? Ca să fac rău Lui Dumnezeu îi dau o palmă lui Ion. Dându-i o palmă lui Ion, i-am dat o palmă Lui Dumnezeu. „Întrucât aţi făcut celor mai mici, Mie Mi-aţi făcut.” Întrucât l-ai scuipat pe Ion, m-ai scuipat pe Mine. Întrucât l-ai urât pe Gheorghe, m-ai urât pe mine. Întrucât nu i-ai dat o bucată de pâine, Mie nu Mi-ai dat. Întrucât nu i-ai dat un pahar de apă, Mie nu Mi-ai dat. Iată unde este Dumnezeu! -Lângă tine!

Ai făcut păcatul, ai călcat porunca Lui Dumnezeu.

În Evanghelia de astăzi este vorba despre un slăbănog căruia îi zice Mântuitorul: „Îndrăzneşte fiule! Iertate îţi sunt păcatele.” Slăbănogul este bolnav trupeşte şi sufleteşte, pe de o parte este aproape de moartea trupului şi pe de altă parte aproape de Iad, este în priejdia pierderii vieţii pămţnteşti şi a mântuirii sufletului. Greutatea bolii îi era păcatul…

Toţi suntem păcătoşi, dar să nu deznădăjduim. De aceea a lăsat Dumnezeu preoţii pe pământ să spele toate păcatele lumii întregi. Celui căruia îi pare rău de păcate, se căieşte, pune frâu păcatului, Dumnezeu îl iartă şi-l miluieşte, pentru că Dumnezeu este Iubire.

Unii oameni cad în deznădejde, crezând că nu se mai mântuiesc şi-şi pun capăt vieţii, prin înnecare, prin spânzurare. Dar noi să nu facem aşa, noi să rămânem verticali şi să recunoaştem că suntem păcătoşi: Doamne eu sunt cel mai păcătos, fă din mine ce vrei! Până astăzi am călcat porunca Ta, sunt un om păcătos, ajută-mă să pun un început bun, să mă îndepărtez de mânie, de clevetire, de bârfă, de înjurătură, de mândrie, de desfrânare, de minciună, de răutate, de invidie şi de tot ce e murdar. Ajută-mă să-mi schimb viaţa, să fiu un om bun! Când eşti bun, eşti cu Dumnezeu, când eşti rău, nu mai eşti cu Dumnezeu. Când faci fapte rele slujeşti Diavolului, când faci fapte bune slujeşti Lui Dumnezeu.

Necontenit să strigăm: Doamne ajută-mă să fiu mai bun, Doamne ajută-mă să mă pot debarasa de toate viciile şi patimile care mă chinuie – că pe toţi ne chinuiesc patimile mândriei, clevetirii, judecăţii, lăcomiei, zgârceniei… Aceste păcate chinuiesc fiecare om în parte, mai ales cel al zgârceniei: s-aduni ca guzanul, s-aduni, s-aduni numai pentru tine şi la altul să nu-i dai nimic, s-aduni şi s-aduni – crezi că nu mai mori? Numai tu să trăieşti bine şi la altul să nu dai nimica?

Un om o fost rău tare la viaţa lui, răutăcios, numai el să mănânce, numai el să bea şi altuia să nu dea nimica, numai el să aibă, numai el să ştie. Şi într-o zi vede un păianjen şi-şi spune:

– Am făcut atâtea rele toată viaţa, nu-l mai omor şi pe acesta.

Când a murit desigur că a mers în Iad. La un moment dat, apare păianjenul şi-i spune:

– Ai făcut multe rele în viaţa ta, dar pentru că pe mine nu m-ai omorât, această faptă bună te va scoate din Iad. Îţi voi ţese o funie din Rai până-n Iad pe care ai să ieşi de aici.

El, bucuros, se agaţă repede de funie  şi urcă spre Rai. Ceilalţi care erau în Iad voiau şi ei să scape de chinurile Iadului şi s-au agăţat mai mulţi de funie în urma aceluia. Acela văzându-i se sperie să nu se rupă funia din cauza greutăţii şi le spune celorlalţi lovindu-i cu picioarele:

– Numai eu mă duc la Rai, că eu am făcut fapta cea bună, nu voi!

Tot dând din picioare funia s-a rupt şi au căzut cu toţii în Iad, pentru că răutatea lui rămăsese aceeaşi chiar şi în Iad.

Iertaţi-mă şi Dumnezeu să vă ierte pe toţi. Amin.

De câteva ori am reuşit să înregistrez anumite predici ale părintelui, predici pe care o să le postez mai jos:












Sigur ai ceva de spus. Aşa că nu ezita să laşi un comentariu:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s