Şi m-a luat un dor (de Berzunţi)


de pe langa casa

Vezi de cine mi-e mie dor…

Deşi nu sunt plecat decât de vreo 3 luni din locurile natale, încă de la începutul „vizitei” în Italia mi-a fost dor de Berzunţi, Biserică şi de vorbele frumoase ale preoţilor berzunţeni, de părinţi, neamuri şi oamenii locului, de câinele care mă aştepta voios şi de  partidă de joacă cu el, de cântatul cocoşilor, de ciripitul păsărilor, de aerul proaspăt, de mirosul de bălegar (vorbesc serios), de radioul de la ţară: Antena satelor şi de urările de bine ale ciobanilor, de mirosul fânului, de şemineu, de o tură cu căruţa şi una cu bicicleta prin Munţii Berzunţiului, de un fotbal de izlaz de gropile noastre din asfalt, de gloduri, de munca la câmp şi de tot ceea ce ţine de „Colţul meu de Rai”.

Mi-a ajuns până-n gât „Ruinata” Romă şi mirosul ei de sulf. Italienii ăştia ţin prea mult la vechituri; peste tot pe unde mergi în Roma şi împrejurimi vezi ruine. Ce-i drept şi fac bani din asta, pentru că turişti din întreaga lume se adună aici să privească ba un zid dărâmat, ba o piscină antică şi de demult, ba o statuie din nu’ş ce an, şi tot ce e trecător. În locul lor eu aş aduna toate ruinele într-o singură ruină iar restul (o mulţime de terenuri) le-aş folosi într-un mod creativ. Aş face ceva de genul Ostia – care are o Ostie Antică şi una modernă. Iar ambele sunt minunate, dar aşa separat. Amestecătura de clădiri noi şi vechi care e în Roma nu mă încântă.

În Roma ca şi în Paris, e o mixtură de lume. Întâlneşti aici toate categoriile de oameni, de toate culorile, cu fel de fel de idei, toate limbile, toate fiţele şi „schiţele”. Italia e ţara în care se vorbeşte cel mai porcos (porca-n sus, porca-n jos🙂 ), vorbesc numai decele de sub buric, şi nu numai bărbaţii ci şi femeile. Dacă stai mult printre ei se poate lua boala asta, de aceea şi mulţi români vin bolnavi de obiceiurile italienilor, chiar şi dintre berzunţeni.

Acum că vin sărbătorile de iarnă, dorul creşte pe zi ce trece, de aceea mi-am şi propus să merg acasă. Cu toate că am Berzunţiul în bagaj (poze înregistrări, o parte din familie), aici nu poate fi ca acasă.

Nu zic că nu e bine în Italia ci spun că Italia e doar pentru vacanţă…

About fratele Simion

Pt. mine a trăi este HRISTOS, iar a muri este DOBÂNDĂ
Acest articol a fost publicat în berzunţeni, dor, familie, fotografii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Sigur ai ceva de spus. Aşa că nu ezita să laşi un comentariu:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s