Iar mă încurc în stihuri


Ispită

de Simion Dumitru

 

Stam neclintit în mulţumire,

Nepăcălit [1]în faţa slăbiciunii[2],

Mă bălăceam[3] cu nesimţire

În marea-nvolburată[4] a minciunii,

 

Cu-al sufletului calm deplin

Şi gradina[5] înţepenită-n mâini,

Zografiseam[6] meşteşugit destin[7]

Cu fantezia florilor de crini.[8]

 

Nimeni şi nimic nu mă oprea

Să cred că mană [9]era soarta mea[10],

Nici sfat, nici ceartă[11] nu era

S-asculte inima-mi de ea.

 

Stând tolănit[12] în tihna serii[13],

Zefir[14] plăpând mă alinta,

Şi capturat în mreaja pustiirii[15],

Să zac profund mă tot tenta[16].

 

Căci dulcea şi îmbietoarea boare[17]

Ca pe un sfânt mă-mpodobea,

Când dedesubturi, în gogire[18],

Un putregai candida[19] aură-mi ştirbea.

 

Şi m-amăgeam precum un prunc

Că-mi este drept al vieţii pas[20]

Cum se-amăgeşte bietul junc[21]

Hrănit[22] spre masa de Ispas[23].

 

Gustam din dulcele-amar [24]al vieţii,

Însă amarul nu-l trăiam

În trup mă veseleam[25] cu toţi băieţii

Cu sufletul, precum un leş [26]zăceam.

 

Când, deodată, din iubire,

În suferinţă-am fost lăsat[27]

Şi-a Duhului dumnezeire

Drumul cel drept mi-a arătat.

 

Şi drumuacesta e îngust,

Fără popas şi ocolişuri,

Fără miros şi fără gust,

Doar ţinta,fără mărunţişuri[28].

 

Privesc cu bucurie-n zare

Spre Paradisul mult dorit

Dar pasul nu e pe cărare

Spre drumul lat e-ademenit[29].


[1] Eul liric se simţea stăpân peste orice ispită şi slăbiciune – fiind bolnav în primul rând de ignoranţă.

[2] Sufletul care nu cunoaşte „regulile” credinţei ortodoxe se complace cu propria-i vieţuire, oricât de destrăbălată ar fi ea.

[3] A SE BĂLĂC//Í mă ~ésc intranz. A face mişcări (cu mâinile şi cu picioarele), jucându-se prin apă în timpul scăldatului. /<bulg. balakam

[4] Metaforă pentru Lumea păcătoasă

[5] GRÁDINĂ,  gradine, s.f. Daltă specială din oţel care serveşte la cioplirea unor roci în vederea obţinerii de elemente de construcţie decorative. – Din it. gradina. – Aici metaforă pentru Voia Liberă îndreptată spre păcat.

[6] ZOGRAFISÍ vb. v. descrie, expune, înfătişa, picta, prezenta, reda, zugrăvi.

[7] Metafora Vieţii de Apoi – Viaţă pregătită pentru chinurile veşnice.

[8] Umbrit de necunoaştere şi plăcerea păcatului.

[9] MÁN//Ă f. 1) Plantă exotică, criptogramă, bogată în amidon. 2) Ciupercă parazită care provoacă unele boli la plantele cultivate. ~a viţei de vie. 3) Cantitate mare de bunuri; abundenţă; belşug. ~a livezilor. 4) bis. Hrană pe care se crede că Dumnezeu o trimitea israeliţilor, în fiecare dimineaţă, în deşertul Arabiei. /<sl. mana, ngr. Mánna MÁNĂ s. v. beneficiu, câştig, miere, nectar, profit, venit.

[10] Convingerea Eului liric că duce o viaţă plăcută în faţa Lui Dumnezeu şi că va fi răsplătit pe măsură şi în viaţa următoare, întunecat fiind de ceaţa păcatelor.

[11] Îndemnurile spre bine şi reproşurile pentru viaţa spurcată.

[12] A SE TOLĂN//Í mă ~ésc intranz. pop. (despre fiinţe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. Nec TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăşi, (prin Munt. şi Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ aşa în fotoliu?), lenevi, trândăvi. Aici: Complacerea în PĂCAT

[13] TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus.♦(Înv.) Mulţumire, satisfacţie. [Var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv). „Liniştea de dinaintea furtunii” – Păcatul aduce cu sine această plăcere trupească şi sufletească – plăcere care se transformă în învinuire şi ruşine atunci când omul se trezeşte la realitate – când îşi dă seama de greşeală şi vrea să se pocăiască, să se spovedească.

[14] ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduţ, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. ţesătură uşoară de bumbac, pentru cămăşi, bluze etc.  (< fr. zephyr, lat. zephyrus) – Aici: Plăcerea pe care o aduce păcatul.

[15] „Mreaja pustiirii” este clipa fără  Dumnezeu a minţii, clipă în care vrăjmaşul se furişează în inima omului cu undiţa Iaduluiia şi cu momeala lucrurilor sensibile ale lumii acesteia.

[16] Capcana otrăvitoare a Diavolului esteamăgirea cu păcerea pătimaşă a păcatului

[17] BOÁRE s. 1. v. adiere. 2. v. Zefir, aromă, balsam, mireasmă, parfum. Omul necurat la inimă nu rezistă în faţa momelii Diavolului, care îl atrage ca mierea pe urs.

[18] GOGÍRE s. v. bolire, zăcere, zăcut, A GOG//Í ~ésc intranz. pop. A fi bolnav timp îndelungat, fără a prezenta simptome clare şi fără a sta la pat; a purta o boală pe picioare. /Orig. nec.

[19] CANDÍD, -Ă,  candizi, -de, adj. Plin de candoare; curat, nevinovat, pur, neprihănit. – Din fr. candide,  lat. candidus.

[20] PAS,  pasuri, s.n. 1. Drum, loc îngust şi mai coborât, de-a lungul unei văi, între munţi sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Paşaport. – Din germ. Pass,  fr. pas.

[21] JUNC, junci, s.m. Bou sau taur tânăr (între doi şi trei ani) nepus la jug. – Lat. juvencus.

[22] HRĂNÍT, -Ă,  hrăniţi, -te, adj. 1. (În sintagma) Bine hrănit = gras, rotofei. 2. (Reg.; despre vin) Devenit tare prin vechime. – V. Hrănt,  alimentat, nutrit. (Bine ~.)

[23] Eul liric se amăgeşte cu toate ispiteleacestei lumi, neştiind că astfel pune lemne pe focul Iadului ce-l aşteaptă-n viaţa de după JUDECATĂ.

[24] Ispita aduce cu dânsa  plăcerea (trecătoare), care este urmată obligatoriu de rana păcatului

[25] A SE VESELÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda plăcerilor lumeşti; a consuma timpul în distracţii; a se desfăta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. Veseliti

[26] LEŞ ~uri n. depr. Animal mort; mortăciune; zdohnitură; hoit; stârv. /<turc. leş

[27] De cele mai multe ori este nevoie de suferinţă pentru ca păcătosul să se trezească la realitate, să-şi descopere micimea şi să-i acorde prioritate Domnului în tot ceea ce face. Dumnezeu îşi iubeşte fiii şi doreşte mântuirea lor, de aceea le deschide mai multe cărări spre Împărăţie. O cale eficientă este cea a suferinţei.

[28] Pentru a găsi Înpărăţia Cerurilor, credinciosul trebuie să păşească pe calea cea dreaptă şi îngustă, calea cea lată conducând spre pieirea veşnică

[29] Sufletul doreşte ÎPĂRĂŢIA şi o caută cu nesaţ, dar este ţinut la distanţă de trupul păcălit de plăcerile lumeşti, trecătoare, astfel se-ndreaptă spre cealaltă ţintă (Iadul), fiind lipsit de virtuţile creştineşti.

About fratele Simion

Pt. mine a trăi este HRISTOS, iar a muri este DOBÂNDĂ
Acest articol a fost publicat în poezie, video. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Sigur ai ceva de spus. Aşa că nu ezita să laşi un comentariu:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s