Moş Tache – Dumitru Vrânceanu


Asa vorbea lumea despre mos Tache – Dumnezeu sa-l odihneasca in pace:

„Desi are 80 de ani, mesterul din Berzunti sta mai mult prin turnee decit acasa”
Imi amintesc si acum cu drag de cantecele ce se auzeau cand treceam pe la casa lui si de fata lui blanda – omul cu valiza fermecata l-as putea numi.

Munca sa a fost apreciata mai mult in afara satului si a tarii.Dumitru Vranceanu – sau Mos Tache din Berzunti – mesterul de viori din metal cu goarna si de masti traditionale a vazut cam un sfert din Mapamond, pentru ca desi era la o varsta inaintata -„Scapar de nerabdare sa plec, la anul la  niste cunostinte din Germania” – spune Mos Tache, in timp ce isi acordeaza o vioara si se pregateste sa ne faca o proba a mestesugului pe care il are si la cintat, nu doar la facut viori cu goarna.

Pentru ocaziile la care este invitat, mesterul din Berzunti nu se pregatea anume. El repeta de ani de zile ce a invatat odata.  parca il vad cum isi lua o ciudatenie de vioara din tabla zincata, croita dupa calapoade proprii, la care a lipit, cu cositor, o goarna de alama de la claxoanele autoturismelor si o membrana telefonica. Incepea cu o sirba veche, la care se acompaniaza cu un soi de doba croita dintr-un dulap de lemn, dar si cu un solz de peste si, din cind in cind, cu ziceri din gura. Melodiile lui nu tin de un folclor anume, de o zona sau de un interpret cu nume, dar aduc a Zavaidoc si a melodiile batrinilor lautari – de care zona Berzunti nu a dus lipsa niciodata. Cintecele au ritm, daca sint mai saltarete, si ceva din melancolia vremelniciei, ca in doinele vechi, de jale. L-am ascultat pe Mos Tache in tinguiri pentru pacatoasa de viata, dar si dupa ceva mindre care au fost odata, ca si in ziceri despre consatenii pe care tot satul i-a vazut cind harnici, cind sfisiati de dor, cind supusi celor lumesti. Mos Tache spunea ca este un rapsod: „Nu ca Tudor Gheorghe, dar nici Tudor Gheorghe nu cinta ca mine”.

Cu viorile din tabla si cu toba din lemn, mesterul a colindat lumeasi a incalzit inimile mesenilor prin circiumile Europei de Vest cu instrumentele sale. Daca pe ciudatele viori le stie de-acum toata lumea, doba din lemn a ramas insa in anonimat. Cine isi poate imagina ca intr-un dulapior vechi din lemn pot intra si doba ca atare, dar si cite ceva de-ale gurii cind mos Tache pleaca „in turneu”. Daca deschizi dulapul care arata, de altfel, ca o geanta diplomat neaosa, ai surprinderea sa afli inauntru doar un cinel, patru corzi de chitara si ciocanelul pedalei pe care batea mosul cu calciiul sting.

Vioara, la momentul oportun, se transforma si ea, iute, in chitara, pe care mesterul cinta cu o pana croita dintr-un bidon de plastic. „Toate materialele – spunea mos Tache – le i-au de la fiare vechi. Nu ma costa nimic, dar, pe o vioara ca asta, un uncrainean a vrut sa-mi dea, acum trei ani, patru milioane de lei”.

In fapt, Dumitru Vranceanu a iesit in lume ca un creator de masti populare. Mastile sint, mai degraba, haioase decit hidoase si, dupa spusa lui Mos Tache, seamana leit cu oamenii batrini, cu ciobanii, dar si cu vecinii pe care, desi nu ii numeste, dupa lucirea din ochi simti ca parca ii stie el bine. „Nu mai folosesc piei argasite – spune mesterul – pentru ca au miros de oaie si nu place obrazelor fine. Pun si material plastic, lina pieptanata, stofa, iar dintii ii fac din fasole si din scoici”.

„Mos Tache din Berzunti i-a vrajit si pe italieni” – titlu de ziar:

„Incintare si multumire se putea citi pe fetele mesterilor populari bacauani prezenti la Expozitia de arta traditionala „Bacaul saluta Trentino”, organizata la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacaut, intre 6 si 8 iunie. „A fost bine. A venit lume multa si ne-am pozat cu toti. Mai venea cite o doamna si ne intreba daca vrem cafea. Cafea, nu cafteala, ca nu am luat bataie deloc” a spus, sugubat, Dumitru Vrinceanu, reputat mester popular bacauan din Berzunti. Cunoscut mai mult sub apelativul Mos Tache, batrinul considerat de multi si „omul- orchestra”, datorita varietatii de instrumente la care cinta, este si un apreciat fabricant de masti populare din Berzunti, cu care a incintat vizitatorii.

Mai in gluma, mai in serios, aprecierile favorabile facute de mos Tache, au fost impartasite si de mesterii olari din Balcani si Oituz, de sculptorii in lemn din Berzunti, Tamasi si Bacau, si de tesatori din Secuieni, prezenti cu totii la Bacau. „Noua ne-a placut, cum am fost primiti. Daca ne-or mai chema si alta data, o sa venim cu draga inima”, au declarat acestia bucurosi.”

Nemtii si-au adaugat la tolba lor si instrumentele lui mos Tache: Pfeifhilfe von Dumitru Tache Vranceanu, Trompetengeige von Dumitru Tache Vranceanu

Nu am gasit nici o inregistrare cu mos Tache dar era o persoană de genu:

About fratele Simion

Pt. mine a trăi este HRISTOS, iar a muri este DOBÂNDĂ
Acest articol a fost publicat în personalităţi ale Berzunţiului, video. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Sigur ai ceva de spus. Aşa că nu ezita să laşi un comentariu:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s