Cine n-are nepoţi – să-şi cumpere


Dacă mi-a fost dor de cineva în aceste două săptămâni, atuci mi-a fost dor de ei – de nepoţei.

Stăteam într-o zi lungit pe iarbă la Versailles împreună cu Andreea Marcu, Alina Petrovici, Mihaela Dascălu şi Mirela Panainte, şi mă uitam la un grup de copii drăgălaşi care se jucau fără nici un fel de reţinere (oglinda). Uitându-mă la ei mi-a fost imposibil să nu-mi amintesc de năzbâtiile nepoţeilor mei, mai ales Andrei care are acum 3 ani.

De verdeaţa şi oamenii de la Berzunţi nu mi-a fost chiar dor, deoarece le-am regăsit şi în Paris – da am întâlnit şi nişte români care vorbeau de ceapă;))

Ajuns la Bacău, m-a prins rapid dorul de Berzunţi, sunt curios cât a mai crescut iarba, cum arată pădurea înverzită, vreau să mă plimb prin aerul proaspăt, să stau printre animale, să mă joc cu Bobi (câinele), să nu mai aud de stresantele examene măcar pentru o zi, două, să fac puţin efort să mănânc o ciorbă a la mama acasă, să merg la Duminică la schitul Sf Ilie, să-l văd pe Părintele Isaia şi Colţul acela de Rai.

Era să uit de ţuica fiartă… (vinul îl am şi aici;)))

About fratele Simion

Pt. mine a trăi este HRISTOS, iar a muri este DOBÂNDĂ
Acest articol a fost publicat în dor, fotografii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Sigur ai ceva de spus. Aşa că nu ezita să laşi un comentariu:

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s